Lichenul de Islanda (Cetraria islandica din Familia Parmeliaceae) este o planta intalnita in zona alpina si subalpina pe stancile si platourile inalte expuse vanturilor. El are forma unei tufe mici, creata, inalta pana la 12 cm. Fata superioara a plantei este lucioasa, verde cenusie pana la brun neagra, pe cand fata inferioara este mai deschisa la culoare. In terapeutica se foloseste talul lichenului, care este un organ vegetativ lipsit de vase conducatoare, monocelular la bacterii si la unele alge.

   Denumiri populare: lichen de piatra, muschi cret, muschi de munte sau muschi de piatra.

   In traditia populara lichenul de Islanda se intrebuinta ca tonic si febrifug (pentru scaderea febrei). Decoctul indulcit cu miere sau zahar se lua in boli de piept, mai ales in tratamentul tuberculozei pulmonare.

Compozitie chimica: Lichenul de Islanda contine lichenina, acid lichenic, acid stearic, oxalat de calciu si de potasiu, vanilina, lactone, substante triterpenice, principii amare si mucilagii. De asemenea, din planta se mai obtine un ulei volatil care se formeaza dupa 6 luni de la culegere.

Actiune farmacologica:

   Lichenul de Islanda stimuleaza si fluidifica secretiile bronhice, este emolient si calmant al aparatului respirator, iar mucilagiile din compozitia plantei au actiune eficienta in catarul bronhic. Datorita acestor proprietati preparatele naturale obtinute din acest lichen se folosesc in diverse afectiuni respiratorii: bronsita, amigdalita, dureri de gat, faringita, laringita, pneumonie, raceli, raguseala sau tuse.

   Planta este un excelent calmant al aparatului digestiv, linistind spasmele abdominale si fiind un bun antivomitiv. Mucilagiile au actiune eficienta in hiperaciditate gastrica si stimuleaza secretia pancreatica. Lichenul de Islanda mai este util si in cazurile de aefctiuni hepatice, atonie gastrica, diaree, dispepsii, inflamatii ale tubului digestiv si chiar si in tumori ale acestuia. Planta se contraindica insa la bolnavii de ulcer gastric.

   Lichenul de Islanda inhiba bacilul Kock, fiind indicat astfel in tratamentul tuberculozei. De asemenea el mai actioneaza si prin stimularea sistemului nervos vegetativ si a celui vasomotor. Se indici si contra raului de mare si a migrenelor.

Moduri de folosire:

- Infuzie - 1 lingurita de planta se lasa cateva ore in 250 ml apa, apoi se fierbe 5 minute in alta apa prima apa se arunca. Se strecoara apoi si se foloseste ca antivomitiv.

- 1 lingurita de planta maruntita se va pune in 250 ml lapte timp de 10 minute, apoi se strecoara. Este foarte eficient in bronsite, tuse si alte afectiuni respiratorii. Se poate face de asemenea clatirea cavitatii bucale de mai multe ori pe zi, fiind un tratament foarte util contra amigdalitei.

- Pulbere - se macina planta cu ajutorul rasnitei de cafea. Se va lua o lingurita de mai multe ori pe zi, cu 15 minute inainte de mese sau dimineata pe stomacul gol. Se va tine putin in gura, apoi se va inghiti cu putina apa. Este foarte amar si din aceasta cauza se prefera sa se foloseasca tinctura. Se foloseste cu bune rezultate in bronsite si tuse convulsiva.

- Tinctura - se pun 50g de praf de lichen in 250 ml alcool alimentar sau farmaceutic de 70°. Se va tine timp de 15 zile, agitand de mai multe ori pe zi. Dupa aceasta perioada se va strecura si se va pune intr-o sticla de culoare inchisa care se inchide etans. Se va lua o lingurita diluata cu apa de 3-4 ori pe zi inainte de mese.

 

Redactat de Dr. Frunza Alexandru

Revista numarul: Nr. 21, Anul III, Iulie 2008 Pagina: 05