Stejarul (Quercus robur din Familia Fagaceae) este un arbore longeviv, inalt pana la 40-50 metri, cu coroana larga, cu o circumferina de aproape 100 metri, cu ramuri noduroase si puternice. Cunoscut in popor si sub numele de gorun, sledun, stajar, stejar pedunculat, stejariu, stejar de lunca, stejer, sledun, stojar, ters, trajor sau tufan, acest arbore este raspandit in padurile de ses si de dealuri, fiind intalnit pana la altitudinea de 600-650 metri.

   In cursul primaverii pe ramuri apar manunchiuri dense de frunze cazatoare, de forma ovala, aproape lipsite de codita. Frunzele apar odata cu florile mascule, iar florile femele se dezvolta tarziu, spre toamna. Acestea se transforma in fructe, care sunt binecunoscutele ghinde, grupate cate 2-5 pe un peduncul de maxim 10 cm lungime.

Stejarul in traditia populara:

   Coaja de stejar se fierbea cu piatra acra, dupa care cu decoctul se clatea gura contra durerilor de dinti. Contra cruntelor dureri de masele se mai folosea si zeama de coaja de stejar amestecata cu coaja de paduret, putregai de rachita si piatra acra. Macerata in otet, la care se adauga alaun, coaja se folosea la gingivite.

   Coaja, crengutele si frunzele stejarului se foloseau sub forma de bai terapeutice. Decoctul scoartei era util la spalaturi in caz de hemoroizi, rani, leucoree si boli de rinichi. Ceaiul din coaja se intrebuinta in hemoragii, varsaturi cu sange si hemoptizii. Praful de coaja de stejar se tragea pe nas, pentru a opri curgerea sangelui. Cu decoct se faceau bai la picioare contra transpiratiei si reumatismului. Ghinda de stejar prajita si rasnita se dadea la copii cu apa, contra diareei. Gogosile de stejar uscate se pisau, se puneau in apa si se foloseau pentru clatirea gurii in afectiunile bucale. In plus, fierturile din frunze se foloseau la ascita.

Stejarul si actiunile farmaceutice:

   In scopuri terapeutice se foloseste scoarta ramurilor tinere de 3-5 ani (Cortex Quercur) recoltata primavara din martie pana in aprilie. Produsul contine 10-20% tanini, are gust astringent si este lipsit de miros. Se mai pot folosi ghindele (Semen Quercus sau Glandes Quercus) care contin amidon, uleiuri, saruri minerale si multe vitamine.

   Tinctura din gale (excrescente provocate de intepaturile unor insecte pe frunzele stejarului) contine foarte mult tanin care confera o actiune astringenta (utila in combaterea diareei acute si a indigestiei) si hemostatica (reduce sangerarile in caz de ciclu menstrual abundent, metroragii, hemoptizie - eliminarea de sange prin tuse, hematurie - sange in urina, hemoroizi etc.).

   Aplicate extern, preparatele din stejar pot trata arsurile, degeraturile, eczemele exudative, escarele de decubit, fistulele anale sau ranile purulente. Scoarta de stejar adaugata in apa de baie poate trata seboreea sau transpiratia excesiva a mainilor si picioarelor.

   Caracterul antiinflamator al plantei poate fi util in vindecare la pacientii cu inflamatii ale gingiilor, a mucoasei gurii si a gatului. Pentru aceasta se vor folosi ape de gura in solutii de 1%.

   Scoarta de stejar este excelenta pentru reducerea febrei, in amigdalite, colici abdominale, enterite, epitaxis, faringite, intoxicatii cu metale grele, leucoree si melene.

Administrarea interna:

- Ceai din scoarta - puneti 2 lingurite de coaja maruntita in 250 ml apa rece. Fierbeti timp de 20 de minute, apoi strecurati si beti 2 ceaiuri pe zi.

- Cafeaua din ghinde - dintr-o lingurita de ghinda prajita si macinata se prepara o cafea care regleaza scaunul in diaree. Se bea dimineata pe stomacul gol o ceasca neindulcita. Ghindele se pot folosi ca antidiareic si sub forma de decoct. Puneti 1 lingurita de ghinda macinata la 250 ml apa fiarta si lasati 5 minute. Se consuma dimineata, pe stomacul gol.

Administrarea externa:

- Bolile pielii - puneti 3 lingurite de coaja maruntita la 250 ml apa rece, fierbeti timp de 20 minute, dupa care strecurati. Se pot face gargara, comprese, bai de sezut, spalaturi vaginale sau bai in diferite afectiuni dermatologice. Praful de coaja de stejar se pune pe diferite rani zemuinde sau chiar escare. De asemenea, acest praf se aplica in pantofi sau in ciorapi pentru a absorbi surplusul de umiditate si a diminua transpiratia picioarelor.

- Hemoroizi - puneti 4 linguri de scoarta la 1 litru de apa, fierbeti pentru 15 minute, dupa care strecurati. Se fac spalaturi la hemoragii si tamponamente sau clisme la hemoroizi.

- Frunzele inmuiate in apa se pot folosi pentru a calma ochii obositi, pentru taieturi, hemoroizi si varice.

- Alifia preparata din 5 g pulbere de scoarta si 30 g untura de porc proaspata (amestecate pana la omogenizare) se aplica sub forma de unguente locale.

- Florile de stejar se pot folosi in cazul unor stari psihice precum depresia, dezamagirea sau nemultumirea de sine. Remediul calmeaza si elimina stresul.

- Afectiunile gurii - macinati 10 g de gale si puneti-le cu 100 ml alcool de 70 grade. Se tine timp de 15 zile, agitand des pentru extragerea principiilor active. Se strecoara si se pune in recipiente de capacitate mica. Se pun apoi 10-15 picaturi la 100 ml apa si se iau de 3 ori pe zi sau se face gargara si se freaca gingiile cu acest lichid.

 

Autor: Dr. biochimist Eugen Giurgiu

Redactat de Dr. Frunza Alexandru