Home > Fracturile osoase > Densitatea osoasa, forta gravitationala si exercitiul fizic

Densitatea osoasa, forta gravitationala si exercitiul fizic

Influenta pe care o are forta gravitationala asupra rezistentei sistemului osos este deja binecunoscuta. In cazul gimnastilor, efectuarea unor exercitii solicitante, ce amplifica efectul gravitatiei, genereaza, prin adaptare, consolidarea osoasa. In schimb, la organismele expuse temporar unei forte gravitationale reduse, efectele sunt inverse. De exemplu, la cosmonautii care au vietuit luni intregi in imponderabilitate pe Statia Orbitala Internationala, s-au observat ingrijoratoare deprecieri ale materiei osoase.

Inca de la trimiterea primei fiinte pamantene in Cosmos (e vorba despre catelusa Laika, in 1957), oamenii de stiinta au urmarit si imbogatirea cunostintelor medicale, prin experimentele intreprinse. Este evident ca datele culese pe aceasta cale ajung sa ofere solutii nu doar pentru eventualele problemele pe care la intampina organismul unui cosmonaut, nevoit sa traiasca mai multa vreme intr-un mediu diferit de cel terestru, ci si pentru pamantenii de rand.

Robustetea si densitatea sistemului osos este data de doua categorii de celule: osteoblastele (care contribuie la formarea de tesut osos tanar, prin procesul de osteogeneza) si osteoclastele (celule ce destructureaza tesutul osos degradat, pentru substituirea acestuia).

Atat la astronauti (din pricina lipsei de gravitatie), cat si la persoanele afectate de osteoporoza (din pricina schimbarilor hormonale, a dietei acidifiante sau a sedentarismului) se observa o scadere a procesului de constructie osoasa si o stimulare a osteoclastelor. Daca in osteoporoza, deteriorarea tesutului osos se desfasoara relativ lent si pe masura inaintarii in varsta, la cosmonauti acest proces este accelerat, in cateva luni aparand deprecieri de peste 20%.

Printr-un studiu cu o durata de circa 3 luni, efectuat pe Statia Orbitala Internationala, in care au fost folosite rozatoarele (mai exact 6 soareci), s-a incercat identificarea unor factori care pot preintapina eficient degradarea osoasa. Jumatate dintre soareci proveneau dintr-un lot asupra caruia fusesera efectuate modificari genetice, astfel ca organismele lor produceau o mai mare cantitate de pleiotrofina, substanta ce promoveaza dezvoltarea unor tesuturi specializate, printre care si cel osos. Cealalta jumatate, adica trei soareci, a reprezentat grupul de control, asupra carora efectele lipsei influentei gravitationale avea sa isi faca efectul din plin.

Rezultatele sunt graitoare: la soarecii din grupul de control deprecierea osoasa a fost de aproape 42%. In acelasi timp, la soarecii la care pleiotrofina era secretata intr-o cantitate sporita, densitatea osoasa scazuse cu numai 3 procente.

Din pacate, efectele acestei substante asupra celulelor vii nu sunt doar unele pozitive! Atunci cand este prezenta in exces, pleiotrofina favorizeaza nu numai cresterea celulelor osoase, renale sau pulmonare dar si a celor … tumorale. Dar, cum stiinta ne-a dovedit, in numeroase randuri, ca dificultatile cu adevarat “de netrecut” sunt rare, cercetarile viitoare vor surmonta, probabil, si inconvenientele sesizate aici. Pana vom afla ca medicii au gasit calea optima de a preveni si trata degradarea osoasa, ar fi bine sa urmam exemplul cosmonautilor… Ei urmeaza, zilnic, un program riguros de exercitii fizice. Pentru noi, insa, e mult mai usor sa avem oase robuste! Fiindca, pe de o parte, suntem ajutati de gravitatie, apoi, mai avem la dispozitie si o multime de alimente proaspete care, prin continutul lor, contribuie la consolidarea osaturii.

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.