Home > Plante A-Z > Patlagina are efect cicatrizant si ajuta la scaderea tensiunii arteriale

Patlagina are efect cicatrizant si ajuta la scaderea tensiunii arteriale

   Patlagina este un gen de planta erbacee ce prezinta frunze eliptice sau ovale, dispuse in rozeta la baza tulpinii, lungi de 6-10 cm si late de 3-5cm. Florile plantei au culoare roz sau albastrui si sunt grupate intr-un spic de forma cilindrica, de 6-10 ori mai scurt decat portiunea lipsita de flori a pedunculului. Filamentul staminelor (organele barbatesti de reproducere a florii, care contin polenul) este violaceu. Fructul patlaginei este o capsula ovoida care contine 6-25 seminte.

   Denumire: Plantago media (medie) din Fam. Plantaginaceae. Denumiri populare: batlagina, iarba bubei, iarba-de-cale, iarba grasa, iarba mare, limba boului, limba-manzului, limba-oii, mama padurii, minciuna sau patlanjel.

   In traditia populara frunzele de patlagina erau folosite frecvent entru tratarea ranilor, bubelor sau umflaturilor. La rani se punea si zeama din frunze proaspat strivite, iar la umflaturi se faceau oblojeli cu frunzele oparite.

   Branca (erizipelul) se trata prin aplicarea pe piele a cataplasmelor din frunze de patlagina, urmata de un tratament popular cu abureli de patlagina.

   Patlagina se mai punea in cataplasme si bai calde la inflamatiile articulare de natura reumatismala. Zeama de patlagina se dadea copiilor contra limbricilor si „oprirea udului”.

   In Maramures, la Mara, bolnavii se spalau cu fiertura de patlagina „cand statea sangele”. Ceaiul din frunze se lua contra tusei, tusei magaresti, raguselii si naduselii.

   In Vlasca (in zona Giurgiu) patlagina se fierbea inabusita in vin alb si se lua contra tusei.

   In Teleorman decoctul din radacini si frunze se lua contra tuberculozei. Frunzele de patlagina se culegeau, se fierbeau in lapte dulce, apoi se strecurau, iar laptele se dadea bolnavului fara zahar, cate 3 cesti pe zi, iar restul se puneau calde pe piept, facandu-se tratament de 6 saptamani.

   La Nereju patlagina si fereguta se pisau si se puneau in tuica, obtinandu-se un remediu care se lua contra durerilor de stomac.

   In Muscel radacina de patlagina, radacina de osul iepurelui si menta se plamadeau in rachiu, care se bea dimineata pe nemancate contra „boalei de ranza” (stomac).

   Nu in ultimul rand, la Iasi patlagina se vindea pe piata contra bolilor de ficat si splina.

   Actiune farmaceutica:

   Frunzele de patlagina contin cantitati importante de mucilagii care confera plantei un efect emolient excelent. Astfel, aceste frunze se folosesc pentru decongestionarea pielii inflamate si a mucoaselor. In plus, frunzele mai contin si o substanta numita alantoida care are efect cicatrizant si care ajuta la regenerarea epiteliilor lezate, la vindecarea ranilor, a acneei, a leziunilor eczematice, sangerande sau purulente, a ulceratiilor pielii si a umflaturilor.

   Patlagina are si un foarte bun efect antipruginos, calmand mancarimile pielii si iritatiile ochilor.

   Frunzele plantei contin si foarte multa vitamina K, substanta ce confera proprietati hemostatice excelente. Patlagina scade tensiunea arteriala si este utila in afectiunile vasculare precum arterioscleroza, hemoragiile, hemoragiile uterine la persoanele devitalizate, hipercolesterolemia sau trombozele vasculare.

   Patlagina este un bun remediu si pentru aparatul respirator, fiind expectoranta, antifebrila si antibiotica. Planta calmeaza tusea, vindeca bolile cailor respiratorii medii si se recomanda in tratarea amigdalitei cronice, a astmului, a bronsitei cronice, a faringitei, a laringitei si a traheitei. Trebuie mentionat si ca patlagina intra in compozitia ceaiului antibronsitic nr. 2.

   Asupra sistemului digestiv patlagina are efect antidiareic si laxativ usor si se recomanda in caz de arsuri la stomac, colite, iritatii ale colonului, constipatie, diaree, enterita, gastrita hiperacida si ulcer gastric.

   Nu in ultimul rand trebuie mentionate calitatile curative ale patlaginei in caz de infectii renale insotite de iritatie puternica si cistite (fiind un excelent diuretic), gusa, icter, reumatism, zona zoster, intepaturi de insecte si muscaturi de serpi.

   Moduri de folosire ale patlaginei:

– Infuzie de patlagina 1 – se pun 1-2 lingurite de planta in 250 ml apa clocotita, se acopera 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.

– Infuzie de patlagina 2 – puneti 500 ml apa clocotita peste 50 g de frunze. Lasati acoperit 10 minute, strecurati si adaugati miere poliflora (in cazul in care nu exista diabet). Se va lua cate o lingurita pentru calmarea tusei.

– Pulberea de patlagina – tineti in gura timp de 10 minute o lingurita de frunze uscate maruntite cu rasnita de cafea, dupa care inghititi. Acest remediu este foarte eficient in hemoragii si la afectiunile gastrice cand se indica sa se ia de cate ori se simte un disconfort abdominal. Pulberea se poate folosi si extern pentru tratarea afectiunilor cutanate, preparand diferite creme din praf de planta uscata, ceara de albine si ulei.

– Tinctura de patlagina – puneti peste 50 g de praf de planta 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Tine apoi recipientul inchis timp de 15 zile agitand des, dupa care se strecoara. Se administreaza cate 10 picaturi sau chiar o lingurita in dilutie cu apa.

– Cataplasma cu patlagina – puneti intr-un vas cu putina apa calda putina planta macinata si amestecati pana la omogenizare. Intindeti apoi pasta obtinuta pe un tifon in strat subtire si pansati lejer. Mentineti aplicatia 24 ore, dupa care inlocuiti cu o fasa identica. Procedeul se repeta pana la vindecare. In cazul herpesului se amesteca in parti egale praf din menta, sunatoare si patlagina si se aplica pasta pe locul afectat. La fel se procedeaza si in zona zoster.

– Semintele de patlagina pot fi consumate sub forma de praf, avand au un efect deosebit de puternic de curatire in special in afectiunile colonului. De asemenea ele reduc sau chiar elimina iritatiile intestinale si constipatia, fiind considerate unele dintre cele mai eficiente laxative lubrifiante si de volum deoarece ele absorb si elimina toate toxinele de la nivelul colonului.

Autor: Dr. biochimist Eugen Giurgiu

Redactat: Dr. Alexandru Frunza

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.