Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home/r52249diet/public_html/revista-tratamente-naturiste.ro/wp-content/plugins/siteorigin-panels/inc/styles-admin.php on line 392
Uleiul ricin (Ricinus communis) trateaza negii, alopecia si seboreea
Home > Plante A-Z > Uleiul ricin (Ricinus communis) trateaza negii, alopecia si seboreea

Uleiul ricin (Ricinus communis) trateaza negii, alopecia si seboreea

36-06-Ricinul, uleiul de ricin, Ricinus communis

   Ricinul (Ricinus communis din Fam. Euphorbiaceae) este o planta erbacee anuala originara din Etiopia si sud-vestul Indiei. In Africa, ricinul creste sub forma unui arbust sau arbore cu inaltimea de 1-3 metri. In antichitate, ricinul a fost cultivat de chinezi, indieni, egipteni, greci si arabi. Herodot citeaza planta sub numele de “chichi”, iar romanii ii dau numele de “ricinus”, ceea ce inseamna “capusa”, dupa asemanarea semintelor plantei cu aceasta insecta. 

   Descrierea plantei Ricinus communis:

   Ricinul are o radacina pivotanta, cu radacini secundare. Tulpina este erecta, inalta de 1-2 metri, de culoare verzuie-albastra sau rosiatica si este acoperita cu un strat de ceara. Frunzele sunt lipsite de perisori, sunt lucioase si au petiol lung. Florile femele si mascule sunt grupate distinct pe acelasi racem si infloresc in lunile august-octombrie. Fructul plantei are forma unei capsule cu suprafata neteda sau acoperita cu tepi. Semintele sunt mari, alungite, lucioase, de culoare cenusie-albastruie sau roz-verzuie si prezinta o excrescenta la varf numita caruncula.

   Denumirea populara: boabe de turba, capuse, carlig, cicer, floare boiereasca, recin, ritin.

   Ricinus communis in traditia populara:

   Ricinul se folosea in popor ca purgativ (se pisau 3-6 seminte de ricin si se puneau in lapte acru) sau in tratamentul podagrei (guta localizata la membrele inferioare, afectand indeosebi degetul mare). Semintele de ricin se puneau intr-o sticla, aceasta se invelea cu o coca din malai si apoi se punea in cuptor. Dupa ce se cocea malaiul, se scotea sticla si cu continutul din ea se ungeau bolnavii pe locurile afectate si dureroase.

   Compozitia chimica a ricinului:

   Semintele de ricin contin peste 50% grasimi, 20% proteine, cantitati mici de glucide, saruri minerale si apa. Uleiul de ricin este un amestec de gliceride ale acizilor grasi intre care in cantitate predominanta este acidul ricinoleic. In uleiul de ricin se mai afla acizii oleici, stearici si linoleici, iar in seminte s-a identificat un alcaloid denumit ricinina (care este putin toxic) si o substanta numita ricina care are proprietatea de a aglutina globulele rosii din sange.

   Ricinus communis – toxicologie:

   Datorita compozitiei de ricina, consumul plantei Ricinus communis este deosebit de toxic, toxicitatea fiind mai mare ca cea a stricninei, cianurilor sau acidului cianhidric si fiind asemanatoare cu cea a veninului de sarpe. Consumarea a 10 seminte de ricin determina dureri de maini si picioare, scaun coleric, tahicardie, anurie si moartea unui adult in 3-4 zile. In medicina se citeaza chiar si cazuri cand 3-4 seminte au produs intoxicatii mortale.

   Substantele toxice ale ricinului se gasesc acumulate si in tulpini, frunze, inflorescente si fructe, provocand stari de intoxicatie grave la muncitorii din camp, in timpul culturii si al treieratului.

   Toxicitatea se manifesta prin leziuni hepatice si renale, coagularea fibrinei, lezarea vaselor de sange, dereglarea circulatiei sangelui si iritarea mucoasei gastrice si intestinale.

Actiunea farmaceutica – uleiul de ricin:

   Cu toate ca ricinul este o planta toxica, administrarea ei sub control strict medical si farmaceutic poate aduce beneficii pentru sanatatea bolnavilor, deoarece planta are proprietati purgative si laxative. Calitatile purgative se datoresc acidului ricinoleic din compozitie, acid care stimuleaza chemoreceptorii din mucoasa intestinului subtire, rezultand cresterea peristaltismului.

   Se va folosi doar uleiul de ricin de la farmacie, conform indicatiilor medicului. Uleiul de ricin este un ulei gras obtinut prin presare la rece a semintelor. Este un lichid limpede, uleios, vascos, incolor, cu un miros slab si gust caracteristic neplacut. In constipatiile spastice se administreaza doze mici (5-10 g) ca laxativ sau in doze mari (15-40 g) ca purgativ. Remediul actioneaza dupa 2-6 ore. Pentru constipatie medicul va poate recomanda si un preparat obtinut din 3-4 seminte de ricin care se pun in lapte, se lasa sa stea 3-4 ore, dupa care se strecoara si se consuma laptele.

   Uleiul de ricin mai poate fi folosit si pentru tratamentele dermatologice: alopecie, bataturi, cheratoze senile, negi, papiloame, pete de ficat sau veruci seboreice.

   Pentru tratarea negilor, acestia se vor unge cu ulei de ricin in fiecare seara, pana la disparitie.

   Pentru seboree, se va lua ulei de ricin in combinatie 1:1 cu apa de colonie.

   Pentru cresterea frumoasa si eleganta a genelor, acestea se pot pensula cu ulei de ricin.

   In cazurile de alopecie, pentru oprirea caderii parului, se pune ulei de ricin pe pielea capului, se acopera pentru 2 ore cu naylon, dupa care se spala cu sampon sau cu galbenus de ou. Cea mai eficienta reteta pentru cresterea parului este insa urmatoarea: se amesteca 1-2 galbenusuri de ou cu o lingurita de ulei de ricin si cu putin rom. Se pune pe cap, se freaca, iar dupa 30 de minute (timp in care a stat acoperit) se clateste cu multa apa, fara niciun sampon sau sapun. La clatire in apa se poate pune si putin suc de lamaie.

   Pentru intensificarea circulatiei sangelui, se fac frectii pe piele cu un amestec din 80 ml ulei de ricin si 5 g de esenta de Bergamote (de la farmacie). Acest tratament este indicat in special inainte de venirea iernii pentru frectionarea la nivelul mainilor, picioarelor, nasului si urechilor.

   Uleiul de ricin se mai poate administra si in amestecuri cu corective variate: suc de lamaie sau de portocale sau sub forma de emulsii cu supa, cafea, bere etc. Rectal se poate administra sub forma de emulsii cu galbenus de ou si 150 ml apa. 

Autor: Dr. biochimist Eugen Giurgiu

Redactat de Dr. Frunza Alexandru

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.