Ridichea neagra (Raphanus sativus niger din Fam. Cruciferae) este o planta bianuala foarte cunoscuta care apartine familiei cruciferelor, acele plante care poseda 4 petale dispuse in forma de cruce. Istoria mentioneaza aparitia pentru prima data a acestei plante in Egiptul antic, insa in Europa ea a fost raspandita de catre romani.
Cu totii am auzit si am consumat celebrele ridichi. Ridichea neagra este insa “sora” mai mare a obisnuitei ridichi, avand dimensiunea aproape cat a unui mar. Ridichea neagra are coaja groasa, de culoare neagra si contine un miez alb.
Raphanus sativus niger in traditia populara:
In popor ridichea neagra mai era cunoscuta si sub numele de arape, aripane, radiche, radiche de gradina, raghiti, redichi, radiche tomnatica, radiche de vara sau radiche de iarna.
Ea se folosea pentru tratarea erizipelului, amestecand miezul de ridiche neagra cu sapun si frectionand locurile bolnave.
Pentru afectiunile urechilor, ridichea neagra se radea, se presara cu sare marunta, se inabusea si se lasa sa stea 24 ore, apoi zeama obtinuta se storcea in urechi celor ce nu auzeau bine. In alte parti ale tarii, dupa presararea cu sare miezul de ridiche se punea inapoi in scobitura de unde a fost scos si se punea in pamant timp de 3 zile, dupa care se utiliza zeama.
Raphanus sativus niger era si un leac obisnuit in bolile de plamani. Ridichea se scobea scotand miezul, se umplea cu miere si hrean ori cu zahar candel, se cocea, iar apoi zeama din ea se dadea contra tusei si durerilor de piept. In cazul tuberculozei si “aprinderii” la plamani ridichea se radea, se amesteca cu morcovi rasi, se punea in apa si se lasa sa plamadeasca o zi, doua, apoi se bea apa de pe ele, mai multe zile la rand.
Pentru umflaturi la burta se manca o ridiche rasa, pe inima goala, timp de o saptamana. Cu ridiche neagra si catran se tratau diareea si dizenteria.
Raphanus sativus niger – Compozitie chimica:
O mare calitate pe care o are ridichea neagra este continutul ei bogat in vitaminele C si B1, precum si in minerale importante precum calciul, magneziul si fierul. Pe langa acestea, planta mai are in compozitie rafanol (esenta sulfurata), tocoferol, ulei volatil, celuloza, pectine, fibre si acid folic.
Ce indicatii medicale are ridichea neagra?
Una dintre principalele actiuni medicale avute de planta Raphanus sativus niger este actiunea benefica in cazul afectiunilor hepatice si biliare. Vitaminele si mineralele din compozitie fac ca ea sa poata elibera ficatul de deseurile si toxinele acumulate la acest nivel si sa dreneze vezicula biliara, crescand cantitatea si fluiditatea bilei. In plus, ridichea neagra activeaza si activitatea intestinala si stomacala. Iata de ce aceasta planta deosebita este deseori folosita pentru a ingriji colicile hepatice, migrenele de origine hepatica, hepatitele, icterul hepatic, colecistitele, dischineziile biliare, litiaza biliara, atonia digestiva, alergiile digestive si alte afectiuni cu legatura in sfera digestiva. In plus, continutul bogat in fibre si apa face ca ridichea neagra sa favorizeze tranzitul intestinal, eliminand astfel constipatiile si consecintele exceselor alimentare precum fermentatiile intestinale.
Rafanolul (substanta sulfurata pe care o contine ridichea) confera proprietatea de stimulare a poftei de mancare, fapt pentru care leguma este recomandata tuturor celor cu apetit scazut.
Consumata sub forma de suc, ridichea neagra este foarte buna in tratarea tusei, bronsitelor cronice sau acute, astmului bronsic, rinitelor, sinuzitelor si traheobronsitelor deoarece curata mucoasa tractului respirator.
Prin calitatile sale purificatoare, ridichea neagra curata articulatiile de depuneri, fiind utilizata la bolnavii de guta, artrita, reumatism degenerativ sau sciatica. De asemenea, tratamentul mai este recomandat si in caz de demineralizari osoase.
Inca din evul mediu se cunostea faptul ca ridichea neagra “elimina tumorile maligne din viscere”, astfel ca in prezent ea este utilizata in tratarea diferitelor forme de cancer.
Raphanus sativus niger – moduri de folosire:
Ridichea neagra se consuma la orice masa, fiind foarte utila mai ales daca se vor consuma totodata si frunzele.
– Sucul de ridiche neagra – se poate consuma cate o lingura de 3 ori pe zi inainte de mesele principale. Se poate bea de 3 ori pe zi si un amestec din 20 ml suc de ridiche si 200 ml suc de morcovi, patrunjel, telina sau chiar fructe. In afectiunile respiratorii se pune miere intr-un pahar de suc de ridiche si se va lua cate o lingurita de mai multe ori pe zi. In afectiunile stomatologice sau ale gurii se face gargara cu sucul de ridiche. Extern, acest suc amestecat cu apa se poate aplica pe piele in caz de alergii sau eczeme.
– Ridichea rasa – se foloseste in amestec cu alcool pentru aplicatii sau cataplasme pentru calmarea durerilor.
Autor: Dr. biochimist Eugen Giurgiu
Redactat de Dr. Frunza Alexandru