Uretra reprezinta canalul membranos prin care urina este condusa de la vezica, in vederea eliminarii.

   Uretrita este o afectiune ce consta in inflamatia uretrei, cauzata de unii factori infectiosi, traumatici sau alergeni. Uretritele de origine infectioasa sunt adesea provocate de o infectie produsa de gonococ (adica gonoreea), in care contaminarea se produce prin implicarea in relatii sexuale cu persoane infestate.

   Traumatismele uretrei, cauzate de factori fizici (sonde urinare, cauterizari uretrale) sau chimici, inlesnesc patrunderea bacteriilor in tesut sau schimba pH-ul local, facilitand inflamatia. Alteori, procesele inflamatorii sunt determinate de catre afectiuni precum litiaza renala ori diabetul, de impactul unor alergeni sau de consumul unor substante iritante (existente in medicamente sau in dieta).

   Desi, pana la un moment dat, se considera ca uretra este sterila, mai recent s-a constatat ca, de fapt, in stare normala, la nivelul sau subzista o flora specifica, in masura sa exercite un rol de echilibrare si de protectie impotriva speciilor patogene.

   Cu toate ca uretrita apare atat la femei cat si la barbati, manifestarile vor fi diferite. In genere, uretrita se manifesta prin usturimi, eliminarea unor secretii sau printr-o urinare dificila. In  uretritele de origine infectioasa, fie ele gonococice sau negonococice, este obligatoriu ca ambii parteneri sexuali sa urmeze tratamentul medical.

Uretrita gonococica, la cele 2 sexe

   La persoanele de sex feminin, infectarea cu gonococ afecteaza cel mai frecvent cervixul (partea de jos a uterului) si uretra, iar infectia se manifesta prin eliminarea unei secretii purulente de culoare galbuie, cu episoade de durere localizata in portiunea inferioara a adomenului.

   Cand infectia se extinde, poate interveni metroanexita (inflamatia uterului, trompelor si ovarelor), cu aparitia febrei. Daca terenul organic este devitalizat, incarcat de toxine, iar agentii patogeni gasesc conditii prielnice, poate sa intervina chiar si o peritonita pelviana sau diseminarea extinsa a bacteriilor, cu aparitia perihepatitei. Perihepatita este inflamatia membranei seroase care imbraca, la exterior, ficatul.

   In cazul barbatilor, de la infestarea cu gonococ si pana la ivirea simptomelor pot trece pana la 2-3 saptamani. Intensitatea simptomelor difera de la individ la individ, existand si cazuri asimptomatice. De regula, insa, apar dificultati la urinare, mancarimi si usturimi la nivel uretral si, la scurta vreme, eliminarea unor secretii cu aspect vascos, purulent.

   In lipsa medicatiei cu antibiotice, gonoreea poate degenera in prostatita, edem penian sau epididimita (inflamatia unei portiuni a testiculului). Uneori, vindecarea gonoreei este doar aparenta, individul (barbat sau femeie) ramanand, mai departe, purtator si potential transmitator al bolii.

Terapia uretritei

   In uretritele non-infectioase tratamentul va fi unul adresat cauzelor. Atunci cand suspectam o uretrita cu origini bacteriene, fungice sau parazitare, contactele sexuale vor fi evitate, pana la vindecarea deplina. Uretritele infectioase, gonococice sau negonococice (precum cele produse de Chlamydia) sunt tratate cu medicatie antibiotica (penicilina, doxicilina, azitromicina), sub monitorizarea medicului.

   In functie de originea uretritei, tratamentele mai includ si infiltratii sau folosirea antimicoticelor. Pe langa acestea, putem intrebuinta si mijloace terapeutice naturiste, care ajuta la diminuarea inflamatiei uretrale.

   Infuzia de sulfina (Melilotus officinalis) se pregateste din 2 lingurite de planta uscata si maruntita, adaugata la 250 ml de apa clocotita. Se infuzeaza 15 minute si se beau cate 2-3 cani pe zi. Se poate administra si sucul stors din florile de sulfina, din care se iau cate 1-2 linguri suc, diluate intr-un pahar cu apa, de 2-3 ori pe zi si cu 30 minute inainte de masa.

   Visinele sau ciresele vor fi consumate exclusiv, cate 1-2 zile pe saptamana, ca atare sau sub forma de suc, in cadrul unor cure cu o durata de cateva saptamani. Cantitatea de fructe consumata poate varia intre 0,5-1 kg pe zi. Ele stimuleaza imunitatea si contin substante cu efect antiinflamator.

   Infuzia de jneapan (Pinus mugo) are efecte antiseptice si antiinflamatoare, combatand germenii patogeni de la nivelul sistemului urinar. Se prepara dintr-o lingurita de planta, adaugata la 250 ml de apa clocotita. Se infuzeaza 10 minute si se beau cate 2-3 cani pe zi.

   Infuzia de pir (Agrophyron repens) se prepara din 1-2 lingurite de rizomi bine maruntiti, adaugati o cana de apa clocotita. Se beau cate 3 cani pe zi. Din decoctul de pir (1-2 lingurite rizomi, fierti 5 minute in 250 ml de apa) se beau cate 2 cani pe zi.

   Infuzia de merisor (Vaccinium vitis idaea) combate infectiile cailor urinare. Se adauga o lingurita de frunze uscate si bine maruntite la 250 ml de apa clocotita. Se lasa 10-15 minute la infuzat si se beau 2 ceaiuri pe zi. Din pulberea de merisor se ia, de 3 ori pe zi, cate un varf de cutit, inaintea meselor principale.

   Ceaiul de plop negru (Populus nigra) are efecte antibacteriene, diuretice si depurative. Se obtine din 1-2 lingurite de produs vegetal, adaugat la 250 ml de apa clocotita. Se infuzeaza 15 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi. 

Autor: Tomi Tohaneanu, redactor la revista Tratamente naturiste