Ce este ADHD? Este o tulburare comportamentală manifestată printr-un pronunţat deficit de atenţie şi un comportament hiperactiv, dificil de ţinut sub observaţie, sub control. Nu este deloc de mirare că părinţii unui asemenea copil se simt adeseori copleşiti de provocările zilnice cărora trebuie să le facă faţă.
Statistica arată că jumătate dintre părinţii ai căror copii prezintă tulburări de comportament şi o împotrivire redutabilă în faţa oricărei tentative de disciplinare, au de-a face zilnic cu impulsivitatea celor mici. Studiile arată că aproape 5% dintre copiii de vârstă şcolară prezintă o parte dintre simptomele ADHD-ului. Este un procent suficient de mare încât să apară necesitatea unei informări complete a părinţilor cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte.
Cum iese în evidenţă un copil cu ADHD? Simptomele bolii.
Lucrul care te uimeşte imediat la un copil cu ADHD este incapacitatea menţinerii unei atenţii concentrate mai mult de câteva clipe. Micuţul în cauză tinde a fi uşor de distras de către stimulii ambientali. Tulburarea afectează ariile cerebrale de inhibiţie, motiv pentru care apare impulsivitatea şi tendinţa copilului de a se angrena în activităţi extrem de riscante.
Hiperactivitatea este un alt simptom în ADHD. În general copilul nu dă atenţie amănuntelor, ignoră adresările directe, vădeşte dorinţa de a stârni furie, refuză să facă ceea ce i se spune, nu se poate organiza, pierde obiecte personale, vorbeşte în exces, se caţără şi aleargă în contexte nefireşti sau e lipsit de răbdare. Adesea, el vorbeşte neîntrebat şi are o agresivitate crescută, atât în purtare, cât şi în vorbe.
Pentru a facilita copilului o dezvoltare normală, medicaţia, terapia comportamentală sau terapia combinată sunt metode de tratament obligatorii în cazul copiilor cu ADHD. Părinţii, dar şi alţi membri ai familiei au de suferit din pricina comportamentului deviant al copilului, problemele ajungând să se complice la mai multe niveluri.
Spre deosebire de majoritatea celorlalte fiinţe umane, copiii cu ADHD se simt cel mai confortabil în toiul unui conflict. Deîndată ce părinţii încep să fie şi ei agresivi în exprimare, micuţii obţin ceea ce şi-au propus: haos, ceartă şi confuzie. Mai mult, rudele şi persoanele din anturaj au tendinţa să învinuiască părinţii pentru conduita inacceptabilă a copilului. Însă, în realitate, educaţia greşită joacă rareori vreun rol în declanşarea ADHD. Părinţii unui copil ce prezintă această tulburare de comportament trebuie să se gândească la o strategie prin care toată lumea să contribuie la corijarea conduitei minorului.
Sfaturi pentru părinţi, spre binele tuturor!
Focalizează-te pe ceea ce e pozitiv! Realizarea unei liste cu calităţile sau trăsăturile valoroase şi unice ale copilului îi ajută pe părinţii ce luptă cu deficit de atenţie să creadă cu adevărat în recuperarea micuţului. Cu cât un părinte crede mai mult în capacitatea copilului de a reveni pe un drum firesc, cu atât vor spori şansele ca acest lucru să se petreacă.
Apelează la un ajutor profesionist! Tendinţele depresive şi frustrarea sunt două frecvente stări ale părinţilor ai căror copii suferă de ADHD. Şi maturii au nevoie de sprijin psihologic în aceste momente. Psihoterapia sau, dacă e cu putinţă, înscrierea într-un grup al părinţilor cu copii diagnosticaţi cu deficit de atenţie sunt două alternative bune pentru părinţi. Primirea de sfaturi avizate ori şansa de a împărtăşi experienţe personale cu alte persoane aflate în aceeaşi situaţie sunt două mari avantaje.
Informează-te! Părinţii cu copii cu ADHD trebuie să se înarmeze cu un bogat bagaj de cunoştinţe, pe care să-l completeze în mod constant. Cu cât adulţii cunosc mai multe despre adevăratele motive din spatele conduitei micuţului lor, cu atât mai corect vor acţiona în momentele de cumpănă. Siguranţa oferită de o informare temeinică ajută şi la recăpătarea tonusului psihic, graţie uşurinţei de a preîntâmpina situaţiile limită. Alcătuirea unui carnet de notiţe cu întrebări despre problema copilului poate fi utilă în fiecare vizită la medic, tot în scopul unei informări corecte şi amămunţite.
Îmbunătăţeşte-ţi stăpânirea de sine! În momentele în care comportamentul copilului devine imposibil de ţinut sub control, este esenţial… autocontrolul. Crizele nervoase ale părinţilor ori ale altor persoane care se ocupă de micuț nu rezolvă situaţiile problematice. Dimpotrivă! Cea mai bună strategie este menţinerea calmului şi oferirea unui exemplu demn de urmat. Atunci când un părinte se comportă corect, copilul va avea tendinţa de a-l imita!
Fii realist(ă)! Odată ce dau startul luptei cu ADHD-ul, părinţii se aşteaptă ca micuţul lor să răspundă cât mai grabnic medicamentelor, psihoterapiei şi strategiilor de corijare a comportamentului. Aşteptările nerealiste nu pot stârni, din păcate, decât dezamăgiri. Încrederea în progres este importantă, însă evoluţia trebuie să se desfăşoare gradual. Răbdare!
Simplifică-ţi viaţa! Un stil de viaţă simplu, rezumat strict la nevoile copilului cu ADHD şi la cele proprii, îi ajută pe părinţi să obţină mai rapid rezultatele la care visează. Copiii au nevoie de linişte, stabilitate şi atenţie din partea celor mari. Nu uitaţi vreo clipă că şi ei necesită afecţiune şi înţelegere!
Protejează-te şi tu! Părinţii cu copii cu ADHD trebuie să acorde o atenţie deosebită propriei lor stări de sănătate fizică şi mentală, aşa încât să fie apţi să-i poarte de grijă copilului. Rezervarea unui moment zilnic de efectuare a hobby-urilor, o dietă echilibrată, mişcarea şi gestionarea stresului sunt condiţii obligatorii pentru îmbunătăţirea stilului de viaţă al adulţilor care au în grijă un copil cu deficit de atenţie.
Articol documentat de www.SfatulMedicului.ro
Redactat de Tomi Tohaneanu, redactor la revista Tratamente naturiste