Home > Cistita > Cum tratam cistita, inflamatia bacteriana a vezicii urinare

Cum tratam cistita, inflamatia bacteriana a vezicii urinare

Cistita este una dintre cel mai des întâlnite afecţiuni de origine bacteriană in rândul femeilor. Ea constă în declanşarea unei inflamaţii la nivelul vezicii urinare. Aceasta nu înseamnă că bărbaţii nu pot suferi de cistită.

   Frecvenţa ridicată a infecţiilor urinare la femei este lesne explicabilă prin anatomia specifică a căilor urinare integrate aparatului excretor feminin. Aceste particularităţi de structură înlesnesc considerabil accesul şi reproducerea agenţilor microbieni, sursă a stărilor inflamatorii. Tot din aceleaşi motive, dacă la bărbaţi apariţia cistitei este, în covârşitoarea majoritate a cazurilor, un eveniment singular pe durata vieţii, la una din zece femei cistitele recidivează sau dobândesc un caracter cronic.

Cistita – manifestări si simptome

   Infecţia vezicii urinare se poate manifesta atât într-o formă cronică, cât şi într-una acută. Afecţiunea debutează prin urinări foarte frecvente. După aceea sau concomitent, în funcţie de profunzimea inflamaţiei, apar şi usturimile la urinare.

   Ca aspect, urina poate fi tulbure şi poate conţine, uneori, cantităţi reduse de sânge. Câteodată, se poate constata mirosul neplăcut al urinei.

   Starea generală poate fi marcată de oboseală, lipsă de tonus şi indispoziţie, mai cu seamă dacă intervin durerile (lombare, abdominale), creşterea temperaturii corporale ori frisoanele. De asemenea, lipseşte apetitul alimentar şi pacientul se poate confrunta cu stări de greaţă şi vărsături.

Metode de prevenție în cistită

   Caracterul recurent pe care îl au infecţiile urinare (în special cistita) poate fi explicat, în majoritatea cazurilor, prin sensibilitatea în faţa acestui tip de afecţiuni (imunitate scăzută), ignorarea unor reguli de igienă intimă sau, cel mai adesea, prin practici incompatibile cu sănătatea aparatului urinar (expunere la frig şi umiditate, lenjerie şi vestimentaţie necorespunzătoare, abuz de alcool şi altele). De asemenea, pot fi incriminate şi alimentele, alergenii ori unii compuşi din medicamente (ex. din anticoncepţionale). Trebuie ştiut că folosirea antibioticelor pentru mult timp şi în afara recomandărilor medicului poate produce dezechilibre ale florei bacteriene locale, cu şanse mari ale apariţiei infecţiilor fungice sau microbiene.

   Pentru a evita infecția căilor urinare cu bacterii de provenienţă colonică, femeile îşi vor curăţa zona intimă începând dinspre aparatul genital extern spre anus şi niciodată invers. În caz de infecţii urinare recurente vor evita, tot în acest sens, şi băile în cadă, utilizând în schimb duşul.

   Este preferabil ca imediat după terminarea actului sexual să se urineze, iar zona genitală să fie spălată, deoarece stagnarea prelungită a urinei în vezică favorizează instaurarea infecţiei.

   Pe vreme caldă vom evita deshidratarea şi vom consuma suficiente lichide astfel ca urina să nu capete o culoare închisă. Apa, băută în cantităţi suficiente, constituie un mijloc de eliminare a toxinelor din corp şi de diluare a compuşilor chimici cu efect iritant, prezenţi în urină (clorură de sodiu, uree). Astfel ea poate reduce impactul factorilor care favorizează inflamaţia.

Tratamente naturiste în cistită

   Infuzia de coacăz negru (1-2 linguriţe de frunze uscate şi mărunţite, la 200 ml de apă clocotită) este benefică în infecţiile renale şi ale căilor urinare. Se consumă 2-3 căni pe zi.

   Ceaiul din frunze de dud se pregăteşte adăugând 2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă în clocot. Se lasă 10 minute la infuzat, se strecoară şi vom consuma 1-2 căni de ceai pe zi.

   Decoctul de coada calului se obţine punând 3-4 linguriţe de plantă la un litru de apă şi lăsând amestecul câteva minute la fiert. Cantitatea de ceai rezultată se bea, gradual, pe parcursul zilei.

   Decoctul din amestec de pătrunjel, merişor, mesteacăn şi coada calului se consumă cu înghiţituri mici, pe parcursul zilei, câte o cană. Vom folosi cantităţi egale din fiecare plantă. Pentru a prepara decoctul fierbem 1-2 linguriţe de amestec în 250 ml de apă, vreme de 5 minute, apoi lăsăm 10 minute la infuzat.

   Ceaiul de feciorică (Herniaria glabra) este depurativ, indicat în cistite. Se prepară punând o linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită. După ce planta a cedat principiile active, adică la 10-15 minute, preparatul va strecurat. Vom consuma 1-2 căni de ceai pe zi. Are efecte diuretice şi contribuie la eliminarea ureei.

   Ceaiul din mătase de porumb este frecvent folosit pentru inflamaţiile apărute la nivelul sistemului urinar. Are un efect diuretic. Pentru a-l prepara se adaugă 2 linguriţe de produs vegetal la 200 ml de apă clocotită. Se lasă 10 minute la infuzat, după care se strecoară. Consumăm 2-3 căni pe zi. Foarte eficient este şi ceaiul (infuzie) obţinut din combinaţia dintre cozile de cireşe şi mătasea de porumb.

   Infuzia de pir (Agropyron repens) este indicată în retenţia urinară şi bolile renale deoarece contribuie la eliminarea deşeurilor din organism. Va fi consumată în cantităţi de 2-3 căni pe zi, având efecte pozitive în afecţiunile aparatului excretor. O vom obţine din 1-2 linguriţe de rizom, adăugat la o cană de apă clocotită.

   Infuzia de afine se obţine din 1-2 linguriţe de produs vegetal (fructe uscate, zdrobite) adăugat la o cană de apă clocotită. Preparatul se lasă acoperit, vreme de 15 minute, la macerat, apoi se filtrează. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. Afinele combat cu eficienţă infecţiile tractului urinar şi în special cistita.

Autor: Tomi Tohaneanu, editor la revista Tratamente naturiste

Redactat de Dr. Frunză Alexandru

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.