Printre elementele anatomice cu rol indispensabil în creşterea şi dezvoltarea fetusului pe parcursul vieţii intrauterine se numără şi cordonul ombilical. Prin intermediul acestuia se realizează transferul de substanţe nutritive din organismul mamei în cel al bebeluşului. El apare înainte ca sarcina să împlinească 2 luni, iar în interiorul său se găsesc o venă şi două artere.

   Conectat la placentă, din care preia sângele bogat în nutrienţi şi oxigen, cordonul ombilical poate fi afectat de către unele defecţiuni structurale, însă din fericire nu toate aceste anomalii sunt incompatibile cu o evoluţie firească a sarcinii. Oricum, odată cu monitorizarea de rutină a evoluţiei sarcinii, medicul evaluează şi starea cordonului ombilical, prin aparatura de imagistică medicală avută la dispoziţie (ecograf).

   Momentul naşterii coincide întotdeauna cu clipa în care cordonul ombilical şi-a încheiat menirea sa în hrănirea şi în furnizarea oxigenului. Bebeluşul e gata să devină o fiinţă autonomă din punct de vedere fiziologic şi de aceasta îl mai desparte un singur gest. Secţionarea cordonului ombilical! De obicei, medicul care a îndeplinit nobila misiune de a aduce pe lume tânăra fiinţă umană nu ezită prea mult înainte de a întrerupe legătura dintre organismul noului născut şi placentă, aflată încă în corpul mamei. Este o problemă care se soluţionează adesea în mai puţin de un minut de la naştere.

   În aceste prime momente ce solicită din plin capacităţile adaptative ale bebeluşului pentru a face faţă noului mediu, orice amănunt este foarte important. Astfel, s-a descoperit că timpul scurs până la secţionarea cordonului ombilical este unul semnificativ. Practica medicală a arătat că o amânare prea mare, din diverse motive, a întreruperii conexiunii dintre placentă şi corpul nou-născutului poate provoca uneori apariția icterului la naștere. Aceasta reprezintă o colorare în galben a albului ochilor şi a pielii, apărând a doua zi după naştere, prin creşterea concentraţiei de bilirubină din sânge (un compus rezultat prin destructurarea hemoglobinei).

   Foarte recent, opiniile aproape unanime care susţineau practica tăierii rapide a cordonului ombilical după naştere au fost parţial contrazise. În continuare rămâne valabil faptul că secţionarea cordonului nu trebuie să fie prea tardivă. Dar o mică şi deliberată întârziere nu poate fi decât benefică, în conformitate cu descoperirea dr. Philippa Middleton şi a grupului său de cercetare din cadrul Universităţii Adelaide (Australia). Conform observaţiilor cercetătorilor, o secţionare prea grabnică a cordonului ombilical îl expune pe noul-născut la o lipsă a sărurilor de fier în organism, pentru perioada imediat următoare naşterii, în vreme ce o întârziere deliberată de circa 3 minute ar avea efecte pozitive spre evitarea acestui neajuns. Efectul remarcat de către cercetători a fost suficienţa cantităţii de fier existentă în corpul bebeluşilor la care s-a întârziat puţin tăierea legăturii cu placenta şi, pe de altă parte, reducerea şanselor de apariţie a unei anemii în primele 6 luni de viaţă ale pruncului. Fireşte că până ce toţi medicii ginecologi vor afla şi vor accepta rezultatele acestui studiu şi până ce întârzierea voită a tăierii cordonului ombilical va intra în practica medicală curentă pe tot mapamondul o să mai treacă o vreme. Poate ani de zile!

Autor: Tomi Tohaneanu, editor la revista Tratamente naturiste

Redactat de Dr. Frunză Alexandru