Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home/r52249diet/public_html/revista-tratamente-naturiste.ro/wp-content/plugins/siteorigin-panels/inc/styles-admin.php on line 392
Pelinul mareste pofta de mancare - Revista Tratamente naturiste
Home > Plante A-Z > Pelinul mareste pofta de mancare

Pelinul mareste pofta de mancare

   Pelinul este o specie perena, erbacee, cu partea subterana reprezentata de un rizom lignificat si ramificat. Tulpinile sunt inalte de 0,6-1,5 m, erecte si sunt de 2 feluri: tulpini sterile (mai scurte) si tulpini florifere (inalte de peste 1 metru, lemnoase la baza, ramificate spre varf si de culoare cenusie).

   Frunzele sunt argintii-cenusii pe partea inferioara si verzi-cenusii pe partea superioara. Florile sunt colorate in galben, au forma globuloasa cu diametrul de 3-4 mm si sunt grupate in niste inflorescente numite antodii. Planta infloreste din mai pana in septembrie. Fructul este reprezentat de o achena mica, de 1-1,5 cm lungime, de culoare brun-deschis. Intrega planta prezinta un miros caracteristic aromatic si un gust amar.

   Denumirea planteiArtemisia absinthium din Familia Compositae. Denumiri populare: iarba fecioarelor, pelin alb, pelin brun, pelinas, pelinita, pilon sau polene.

   Istoricul si traditia populara a pelinului:

   Pelinul este o straveche planta medicinala, apreciata pentru actiunea sa terapeutica inca din Antichitate, fiind descrisa pentru prima data in Papirusul Ebers, in literatura greaca si romana.

   Pelinul este o planta aromatica si medicinala, cu intrebuintari variate, fiind una dintre cele mai importante plante folosite in medicina populara. Ceaiul din flori sau tulpinile florifere ale pelinului se fierbeau cu potroaca si se luau cu putin zahar contra durerilor de stomac, pentru curatire. De asemenea, sub forma de ceai sau plamadit in rachiu sau vin si luat pe nemancate pelinul a fost si este folosit in popor ca un bun stimulent digestiv.

   Pelinul se mai lua contra frigurilor, fiert in apa. Plamadit in vin sau rachiu planta se mai lua contra paraliziei, iar baile contra reumatismului. Decoctul se folosea la boli femeiesti. Vinul cu pelin verde taiat marunt si amestecat cu miez de paine (facut ca o mamaliguta moale) se intindea pe o panza si se punea la umflaturi, de seara pana dimineata.

   Frunza de pelin oparita cu otet se lega la cap contra durerilor. La albeata se pisa pelin si se facea “blastur” care se punea noaptea la ochi.

   Zeama din frunzele de pelin se folosea contra limbricilor, pentru spalaturi la paduchi sau se punea in paturi contra puricilor.

   Compozitie chimica:

   Pelinul contine circa 8% substante minerale (potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier etc.), acid ascorbic, vitamina B6 si substante amare (acestea fiind principalele componente ale plantei, dintre care cele mai importante sunt absintina si izomerul ei anabsintina, un amestec de 4 substante amare).

   Din pelin se extrage si un ulei volatil, a carui culoare variaza de la verde inchis la albastru si la brun. Acesta se gaseste in planta in proportie de 0,25-1,32%.

   Actiune farmacologica:

   Datorita principiilor amare si a uleiului volatil, preparatele din pelin prezinta o actiune excitanta reflexa a secretiei gastrice, avand ca punct de plecare receptorii gustativi din cavitatea bucala. Aceasta actiune are ca efect favorizarea producerii sucului gastric, marirea poftei de mancare si normalizarea scaunului.

   Pelinul elimina acidul uric in exces din organism prin urina, fiind un bun detoxifiant si fiind indicat in afectiunile reumatice.

   Extractele de pelin sunt indicate in anorexiile convalescentilor, ca stomahic amar si in dispepsii. Planta tonifica foarte mult regiunea uterului si organelor genitale feminine si favorizeaza redeclansarea menstruatiei. Totusi, in doze mari pelinul este emenagog datorita continutului in tuiona, putand provoca avortul sau intarzierea ciclului menstrual.

   La administrare indelungata preparatele din pelin au actiune vermifuga (distrug viermii intestinali). De asemenea planta este un laxativ slab, un excitant al vezicii biliare si un excitant digestiv, determinand secretia abundenta de sucuri gastrice.

   Pelinul are efect antibiotic fata de Escherichia coli, Staphilococcus aureus si Candida albicans.

   Administrare:

– Pulbere – se macina planta cu rasnita electrica, se cerne cu sita si apoi se ia cate un sfert sau o jumatate de lingurita rasa pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

– Infuzie – se pune o lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita, se acopera pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se va bea inaintea meselor principale in trei reprize.

– Contra viermilor intestinali se iau 1-2 lingurite de pulbere de planta, amestecate cu miere, dimineata pe stomacul gol. Acest tratament se va face concomitent cu clisma si baile de sezut facute cu infuzie de pelin.

– Cataplasma  puneti intr-un vas cu apa calda putina pulbere de planta. Se amesteca pentru omogenizare, obtinandu-se o pasta care se va intinde pe un pansament si se va aplica prin bandajare. Bandajul se poate pastra 24 ore, dupa care se schimba cu unul identic.

– Ulei – puneti 100 g pelin maruntit cu putin alcool, doar cat sa-l umecteze. Se lasa pentru 24 ore, dupa care se va pune in 500 ml ulei de floarea-soarelui. Se lasa timp de 3 saptamani la soare, dupa care se strecoara. Se va putea folosi la pansamente sau badijonaje pe tegumente.

– Bai de sezut – in caz de oxiuraza se fac bai de sezut sau clisme cu o compozitie din 2 lingurite de pelin si 2 lingurite de musetel, care se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se vor lasa timp de 10 minute acoperite, dupa care se strecoara si se pot folosi.

– Plasture de pelin – se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nylon si se lasa vreme de 4 ore. Aceasta aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.

– Infuzie combinata – se pun la macerat 3-4 linguri de pelin maruntit in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai.

– Tinctura – se pun 50 g planta maruntita la 250 ml alcool alimentar. Se tine timp de 15 zile agitand des, dupa care se strecoara si se vor lua diluat 10-20 picaturi de 2-4 ori pe zi. Tinctura stimuleaza secretia gastrica.

– Vinul de pelin – puneti 4 linguri de planta maruntita la un litru de vin alb. Se lasa timp de 8-10 zile la macerat, timp in care se agita de mai multe ori pe zi, pentru omogenizare. Se iau 1-3 linguri din acest vin inainte sau dupa masa pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarilor si a indigestiei.

– Sirop de pelin – umpleti un sfert de borcan de 400 ml cu frunze de pelin proaspat taiate fin. Restul de 3 sferturi de borcan se completeaza cu miere. Se pune un capac si se lasa 30 zile. Se strecoara apoi, obtinandu-se un sirop vascos, amarui si aromat cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea) si laxative.

 Pentru digestie dificila, gastrita hipo-acida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale frecvente – nicio alta planta nu se poate compara cu pelinul cand este vorba despre stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Este eficient chiar si la persoanele foarte in varsta sau care sufera de afectiuni cronice. Se administreaza cu 5-10 minute inainte de masa cate 15 picaturi de tinctura de pelin, diluate cu 100 ml apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu 10 zile de pauza, dupa care se poate relua tratamentul.

– Pentru hepatita si ciroza pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se administreaza cate un sfert sau o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. Este foarte eficient chiar si in cazurile de otraviri cand ficatul este grav afectat sau chiar in cazurile cand este afectat de alcool.

– Pentru indigestie si balonare se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa. Este un tratament care activeaza puternic secretiile sucurilor digestive si peristaltismul (miscarea) tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia balonarilor si a altor tulburari digestive. Este un bun tratament si in cazurile de dispepsii, dischinezie biliara, colecistite si pentru profilaxia litiazei biliare.

– Contra lipsei poftei de mancare la copii se administreaza sirop de pelin cate 1 lingurita, cu 15 minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21 zile, cu 14 zile de pauza. Acest remediu este foarte eficient (atat pentru copii, cat si pentru adulti) in tratarea constipatiei atone si a atoniei gastro-intestinale. De asemenea, are efecte benefice in tratarea bronsitei, a astmului si a pneumoniei.

– In caz de intoxicatii alimentare sau otraviri, dupa acordarea ajutorului de urgenta si stabilizarea pacientului, pentru revigorarea organismului si indepartarea cat mai rapida a sechelelor, se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se ia cate 2 lingurite pe zi. Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifica ficatul si stimuleaza eliminarea toxinelor ramase in organism.

– In caz de retard mintal la copii sau de incapacitate de concentrare si memorare se administreaza vreme de 3 saptamani o combinatie de tinctura de pelin si de chimen in parti egale, luandu-se 4 lingurite din amestec la orele 8, 12, 16 si 22. Cura nu se face mai mult de 3 saptamani, dar dupa 14 zile de pauza se poate repeta.

– Durerile de cap, vomismentele si migrenele se trateaza prin administrarea de tinctura de pelin, din care se iau cate 50 picaturi de 4-6 ori pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare, care adesea sunt asociate si stau la baza migrenelor.

– In caz de limbrici si oxiuri se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de pelin, vreme de 7 zile. Pelinul este unul dintre cele mai puternice vermifuge din flora noastra, folosit atat intern cat si extern.

– Pentru anexite, metroanexite si complicatiile lor se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie combinata de pelin. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al ovarelor. In trecut, femeile care aveau anexita combinata cu amenoree (absenta ciclului menstrual) faceau bai fierbinti cu pelin si luau intern pelinita, ceea ce le redeclansa imediat menstruatia.

– Contra reumatismului si paraliziei se fac bai cu infuzia combinata de pelin (5 litri la o cada de apa) de 2 ori pe saptamana. Extern pelinul actioneaza ca tonic nervos, ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului se pun suplimentar plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat si in tratarea luxatiilor si a entorselor.

– In candidoza vaginala si ca adjuvant in infectia cu trichomonas se fac spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelin, in tratamente de 7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul este un puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia de mancarime sau usturime.

   Atentie! Pelinul nu se administreaza la mamele care alapteaza, deoarece laptele capata un gust amar. De asemenea pelinul nu se recomanda in sarcina, in afectiunile nervoase cu predominanta fenomenelor de excitatie si in afectiunile intestinale acute. Nu se fac cure indelungate cu pelin (mai mult de 2 saptamani) deoarece pot aparea tulburari digestive si nervoase.

   Pelinul se poate folosi la urmatoarele afectiuni: amenoree psihica, anaciditate gastrica (lipsa aciditatii), anemie, anexite, anorexie (cure de scurta durata), anorexia convalescentilor, ascaridoza, ascita, astenie, atonii gastrice, balonare, boli ale aparatului digestiv cu hipotonie gastrica, candidoza, candidoza vaginala, ciroza, constipatii, convalescenta, deranjamente stomacale, diaree, digestie dificila, dismenoree ca urmare a starilor de tensiune psihica intensa, dispepsii gastrice si biliare, dispepsi cu constipatie, edeme renale, febra, gastrite hipoacide, gripa, guta, hemoroizi, hepatite acute, hidropizie, hipertensiune arteriala, hipomenoree, incapacitate de concentrare si memorare, indigestie, infectii cu Giardia, infectia cu Trichomonas vaginalis, inflamatii cronice ale aparatului digestiv, intoxicatii diverse, lentoare mentala, limbrici, lipsa poftei de mancare la copii, luxatii, memorie dificila, metroanexita si complicatiile ei, migrene, oboseala fizica si psihica, otraviri, oxiuraza, paralizie, parazitoze digestive, plagi purulente, pneumonie, rani, retard mintal la copii, reumatism, senzatie de voma, stari de surmenaj intelectual, tulburari ale menstruatiei, tulburari de memorie, tulburarile sistemului nervos, ulceratii, umflaturi,  vaginita atrofica, viermi intestinali, voma. 

Articol redactat de Dr. Frunza Alexandru

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.