Home > Plante A-Z > Plamanarica trateaza tusea si alte afectiuni pulmonare

Plamanarica trateaza tusea si alte afectiuni pulmonare

   Plamanarica (Pulmonaria officinalis din Familia Boranginaceae) este o planta ierboasa, perena, mult raspandita in padurile de foioase din tara noastra, mai ales in locurile umbroase. Planta creste inalta de circa 30 cm. In pamant are un rizom cornos, din care in timpul primaverii ia nastere tulpina aeriana, cilindrica, neramificata, cu frunze de forma alungit-ovala care se termina cu o inflorescenta formata din 10-15 flori.

   Un aspect foarte interesant legat de aceasta planta speciala este ca la un moment dat pe aceeasi planta se pot observa in acelasi timp flori de 3 culori. Imediat ce se deschid florile sunt colorate in rosu, apoi pe masura ce se trec se coloreaza in violet si apoi in albastru. Planta infloreste din martie pana in mai.

   La putin timp dupa inflorire apar frunzele bazale, eliptice sau ovale, de culoare verde inchis pe fata superioara, uneori prezentand pete albicioase si verde mai deschis pe fata inferioara. Intrega planta este acoperita cu peri.

   De la plamanarica se folosesc in tratamentele medicinale frunzele bazale, fara petiol, cat si cele tulpinale (Folium pulmonariae). Produsul nu are miros, iar gustul este slab mucilaginos.

   Denumiri populare: albastrele, boranze, crucisor, cuscrisor, iarba pamantului, malcavita, mierea ursului, sangiorgel, sudoare, sudoarea calului, sudorele, tutun de padure sau tata oii.

   Compozitie chimica: Frunzele de plamanarica contin tanin, saponine, saruri de potasiu si magneziu, acid salicilic, alantoina, mucilagii, vitamina C, caroten, derivati polifenolici, pentoze, acid stearic si palmitic si saruri minerale bogate in magneziu.

   Actiune farmacologica:

   In traditia populara radacina ceaiul din frunze de plamanarica se folosea contra tusei si a altor afectiuni pulmonare, iar ceaiul din radacini se dadea in boli digestive si de ficat (ulcer gastric si duodenal, gastrite hiperacide, diaree si pentru marirea secretiei biliare).

   In afectiunile respiratorii (afectiuni pulmonare, bronsite, inflamatiile gatului, laringite, traheite, traheobronsite, tuberculoza, raguseala, tuse etc.) plamanarica se utilizeaza ca antiseptic bronhic si expectorant si pentru stimularea transpiratiei din corp.

   La pacientii cu afectiuni urinare (mai ales in cistite, dar si in alte afectiuni renale) planta se recomanda ca diuretic pentru cresterea diurezei, ca antiinflamator pentru reducerea infectiilor urinare si ca antimicrobian.

   Nu in ultimul rand, plamanarica este si un bun astringent, tonic, remineralizant al sistemului osos, emolient, analgetic, aromatizant si cicatrizant. Planta se mai foloseste si in degeraturi, matreata, pecingine, rani si reumatism.

 Mod de folosire:

Ceai pentru gastrite, ulcer stomacal, tuse, bronsita, laringite etc. – se pune 1 lingura de frunze maruntite la 250 ml apa clocotita. Se acopera apoi pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, dupa mesele principale. La tratamentele externe se va dubla cantitatea de planta.

Pentru tratarea tuberculozei se pune 1 lingura de planta maruntita la 250 ml apa si se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoara. Se consuma 3 cani pe zi, perioade lungi de timp.

Pentru cistite se pun 1-2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute si apoi se strecoara. Se consuma 2-3 cani pe zi.

Pentru rani se pun 2 linguri de frunze maruntite la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se fac bai locale sau comprese.

Pentru degeraturi, pecingine si matreata se fac spalaturi locale cu ceaiul de mai sus.

 Articol redactat de Dr. Frunza Alexandru

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.