Home > Plante A-Z > Rostopasca ajuta la distrugerea calculilor biliari

Rostopasca ajuta la distrugerea calculilor biliari

Chelidonium majus

   Rostopasca (Chelidonium majus din Fam. Papaveraceae) este una din plantele medicinale care a fost utilizata in medicina populara inca din antichitate. Cu toate acestea, primul studiu farmacologic asupra materiei prime vegetale a fost efectuat in 1818 de catre Orfilis (Benigni si colaboratorii-1971). Desi cercetarile chimico-farmacologice au continuat pana in zilele noastre, folosirea acestei specii a depasit cu putin cadrul medicinei populare.

   La noi in tara, rostopasca intra in componenta ceaiurilor hepatice si este frecvent folosita in formulele medicamentelor homeopatice. In popor ea mai este cunoscuta sub numeroase denumiri: ai de padure, alandurise, buruiana de cele sfinte, bureti de sangine, buruiana de negi, buruiana de pecingine, buruiana de tatarca, buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, galbinele, godie, harmiaiu, hilindunea, iarba randunicii, laptiuga, mac salbatec, negeloasa, oiasca, paparuna, plescanita, salatea, scalce mare, scanteiuta sau tatarcele.

Chelidonium majus – descrierea plantei:

   Rostopasca este o specie perena, erbacee. Partea subterana este formata dintr-un rizom cu lungimea de 6-10 cm si grosime 1-2 cm, bine dezvoltat si ramificat, din care pornesc numeroase radacini de culoare bruna-rosiatica.

   Tulpina este inalta pana la 60 cm si are peri rari si lungi. Frunzele sunt mari si au culoare verde-cenusie, mai ales pe partea inferioara. Florile, in numar de 2-8, formeaza o inflorescenta, sunt galbene si infloresc din aprilie pana in septembrie. Fructul este o capsula lunga de 3-5 cm, care se deschide la baza spre varf prin 2 valve. Samanta este ovoida, neagra, lucioasa si lunga de 1,2-1,5 mm. Toate partile plantei contin un suc laptos galben sau galben-portocaliu.

Chelidonium majus in traditia populara:

   In popor, sucul laptos de rostopasca era un leac obisnuit contra negilor. Cei care aveau pecingine ungeau mai intai pielea afectata de basicute cu sucul plantei ori o spalau cu zeama calduta de rostopasca, iar dupa aceea puneau frunze de planta pe locurile afectate.

   Cu rostopasca se mai faceau spalaturi pe cap contra matretei, iar latexul obtinut din planta se punea pe bube dulci. Pentru basici si panaritii (inflamatii de natura infectioasa localizate la degetele de la maini sau de la picioare) se luau frunzele si se aplicau pe zonele bolnave, insa numai atunci cand nu existau rani deschise.

   In multe parti ale tarii se pregateau pansamente cu rostopasca ce se puneau contra umflaturilor si durerilor de picioare. De asemenea, planta se fierbea si se punea cu malai sub forma de comprese la ochi, pentru albeata (cataracta).

   In Bucovina, bolnavilor care boleau mult de friguri li se faceau bai cu rostopasca. Se puneau la fiert mai multe vite de rostopasca cu radacina cu tot, apoi fiertura se turna intr-un vas mare si se punea bolnavul in baia calduta, cu picioarele pana la glezna. O parte din tuleiele si frunzele fierte ale plantei se puneau sub talpile pacientului, iar o alta parte se punea pe un stergar cu care se lega bolnavul la pantece. Baia trebuia sa dureze circa un sfert de ora, apoi pacientul se invelea bine si statea invelit pana transpira. Baile se repetau pana la vindecare.

   Desi veninoasa, dozata cu grija, rostopasca a avut si variate intrebuintari interne. In multe parti, ceaiul din tulpini florifere sau planta plamadita in rachiu se lua contra galbinarii (icter hepatic) si a frigurilor. Tulpinile florifere se mai foloseau fierte in lapte cu patrunjel de camp, contra blenoragiei. In Banat, planta se fierbea si se lua contra tusei grele, dimineata si seara, iar in unele parti ale Moldovei se folosea contra muscaturilor de sarpe si de insecte.

Tratamentele naturiste cu rostopasca (Chelidonium majus):

   Ficatul si bila: Una dintre cele mai importante utilizari medicale ale plantei sunt tratamentele in afectiunile hepatice si biliare. Produsul vegetal de rostopasca intra in compozitia ceaiului hepatic nr 2. Planta decongestioneaza ficatul, ajuta la vindecarea cirozelor hepatice incipiente, calmeaza spasmele vezicii biliare (colici biliare) printr-o actiune antispastica de tip papaverinic (mai putin toxica decat alte remedii), ajuta la distrugerea calculilor biliari si mareste secretia biliara atunci cand planta se asociaza cu alte remedii cu caracter colagog si coleretic. De asemenea, rostopasca mai este utila si in dischinezia biliara, durerile de ficat, hepatita cronica, hepatita virala (A, B, C), icter hepatic.

   Puneti peste 2 linguri de planta maruntita un litru de vin fierbinte. Se va lasa pentru doua zile dupa care se filtreaza. Este foarte util in afectiunile ficatului si splinei. Se poate lua cate 30-50 ml, de 3 ori pe zi inainte de mesele principale.

   Intestinul: Rostopasca diminueaza tonusul musculaturii netede din intestine, motiv pentru care ea se indica in tratarea multor probleme digestive: dureri de burta, spasme intestinale, constipatie atona, gastrita, infectii si inflamatii intestinale, paraziti intestinali sau ulcer duodenal.

   Puneti o jumatate de lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute apoi se strecoara. Se va lua cate o lingura la 3 ore, aceasta fiind doza pentru o zi. In caz de dureri se mai ia o portie a doua zi.

   Inima si vasele de sange: Alcaloizii din rostopasca (in special chelidonina si homochelidonina) au actiune similara morfinei asupra miocardului, prezentand o actiune sedativa si chiar narcotica asupra centrilor nervosi superiori. Planta relaxeaza musculatura neteda a vaselor mari, dilata vasele coronare ale inimii, scade colesterolul, ajuta la scaderea tensiunii arteriale si tonifica musculatura inimii. Dintre afectiunile cardiovasculare tratate cu rostopasca enumeram angina pectorala, scleroza arterelor cerebrale, hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca si tahicardia.

   Aparatul respirator: Rostopasca stimuleaza respiratia, fiind indicata pacientilor cu astm bronsic, catar bronsic, febra intermitenta, tuberculoza si tuse spastica sau convulsiva.

   Puneti o lingurita de planta maruntita la 250 ml apa si lasati de seara pana dimineata. Se strecoara, iar planta ramasa dupa strecurare se va pune in alte 250 ml de apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se poate consuma in 24 ore in afectiunile interne.

   Efect antibiotic: Rostopasca are efect antibiotic foarte puternic pentru o serie de germeni patogeni, efect antibacterian puternic si cu spectru larg si efect antiviral puternic (actioneaza asupra virusului gripal, herpetic, hepatic si asupra papilovirusurilor). Planta se indica pentru tratament in infectiile cronicizate ale pielii si in infectii genitale (cu papiloma-candida-trichomonas).

   Se recomanda administrarea de tinctura de rostopasca. Aceasta se obtine din 50 g planta maruntita uscata sau proaspata care se va pune la 250 ml alcool alimentar si se va lasa timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des, dupa care se strecoara. Doza este de 40 de picaturi o data si se va putea lua de 3 ori pe zi, in dilutie cu putina apa.

   Cancer: Efectul antitumoral de tip colchicinic si actiunea citostatica a plantei Chelidonium majus o indica  in tratarea diferitelor formatiuni tumorale (cancer de piele, fibrom uterin, negi etc.).

   Dermatologie: Extern, rostopasca are efect antiinflamator si cicatrizant, util in acnee, bataturi, blefarita, boli de piele persistente, cheratita, eczeme, pilozitate excesiva, rani, ulcer varicos (plagi atone, vechi) sau ulceratii cronice ale ochilor.

   In tuberculoza pielii se foloseste un unguent obtinut dintr-un amestec din 30 g pulbere fina de Chelidonium majus (dupa ce a fost cernuta), 15 g lanolina si 15 g vaselina. Se adauga 10 picaturi de acid fenic, dupa care se unge rana, iar pansamentul se va mentine timp de 2-3 zile, dupa care se va schimba si se va continua astfel pana la vindecarea deplina.

   Pentru afectiunile pielii se pun cataplasme cu rostopasca pe locurile afectate. Se amesteca pana la omogenizare praf de planta cu putina apa calda cat sa umezeasca planta. Apoi se intinde pe un pansament care se aplica bandajand lejer locul afectat. Daca este bine tolerata se poate tine 24 ore, apoi se schimba cu alta identica, pana la vindecare.

   Sucul de rostopasca obtinut din planta proaspata se va aplica de mai multe ori pe zi pe negi, pe veruci si pe formatiunile maligne ale pielii. In cazurile in care se doreste disparitia parului de prisos (mai ales la femei) se va pune pe locul dorit suc de rostopasca de mai multe ori pe zi, apoi se unge local cu unguent de galbenele sau cu alta masa grasa pentru a nu afecta pielea. In aceasta situatie se indica sa se faca si bai de sezut cu coada calului in fiecare seara, timp de 15 minute, deoarece aparitia parului nedorit poate aparea din cauza unei afectiuni ale glandelor suprarenale.

   In cazul alopeciei (caderea parului) sau contra matretei se vor pune 2 lingurite de planta in 3 litri de apa clocotita, se acopera pentru 10 minute, dupa care se filtreaza si preparatul obtinut se va folosi la spalarea pe cap.

Contraindicatii:

   Rostopasca (Chelidonium majus) este contraindicata femeilor gravide si copiilor sub 4 ani.

Autor: Dr. biochimist Eugen Giurgiu

Redactat de Dr. Frunza Alexandru

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.