Home > Plante A-Z > Ruscuta poate inlocui cu succes tratamentul cu digitalice

Ruscuta poate inlocui cu succes tratamentul cu digitalice

39-05-Ruscuta, Adonis autumnalis

   Ruscuta este cunoscuta sub forma a doua specii: ruscuta de primavara (Adonis vernalis) si ruscuta tomnatica (Adonis autumnalis), ambele facand parte din familia Ranunculaceae.

   Ruscuta de primavara este o planta medicinala care apare in luna martie in regiunile de ses si de dealuri de la noi, sub forma de mici tufe, care cresc mai multe la un loc. In pamant planta are un rizom din care pleaca tulpinile florifere aeriene. Aceste tulpini sunt drepte, inalte de pana la 40 cm. La baza, tulpina este acoperita cu solzi bruni-negriciosi. De asemenea, tulpina este ramificata, fiecare ramura terminandu-se cu o floare.

   Florile de ruscuta de primavara sunt mari, cu diametrul de 5-8 cm si cu petale de culoare galben-aurie, stralucitoare. Planta infloreste in lunile aprilie-mai. Frunzele sunt adanc divizate, asemanatoare celor de marar. De la aceasta specie se recolteaza in scopuri medicinale numai partile aeriene, atunci cand planta este in plina floare. Produsul are un gust amar.

   Ruscuta tomnatica este o planta anuala mai putin raspandita, fiind o specie protejata in mai multe zone europene. Ea are inaltimea mai mica decat ruscuta de primavara, crescand pana la doar 15-50 cm. Planta infloreste intre lunile mai si septembrie. Florile sale cresc solitare sau maxim grupate cate doua, au diamentru de 2 cm si culoare sangerie.

Adonis autumnalis in traditia populara:

   In popor, aceasta planta poarta diverse denumiri: adonis, bulbuc, buruiana-calului, buruiana de talan, buruiana-neagra, chioara-gainii, cocosei, deditei-galbeni, scanteiuta, spant sau spanz de cal.

   Ca si utilitate in medicina populara, la tara radacinile fibroase de ruscuta erau pisate si plamadite 2-3 zile in rachiu si se foloseau apoi contra durerilor de cap. La vatamatura (nume popular dat mai multor boli interne care provoaca crize viscerale acute, de genul herniei, colicilor, pelagrei etc.) se dadeau radacinile plamadite in vin la caldura, sau se dadea planta fiarta cu floare de liliac.

   Se mai folosea contra dalacului la animale (antrax – boala molipsitoare a vitelor, transmisibila si omului, manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps). Se facea o incizie in piept, in care se introducea un fir de radacina de ruscuta legat cu o ata. Firul se scotea dupa 2 ore.

Adonis autumnalis si actiunile medicale:

   Partile aeriene ale plantei contin in principal compusi glicosidici cardiotonici, care confera preparatelor de ruscuta o actiune asemanatoare digitalei, substanta folosita ca tonic al aparatului cardio-vascular. De aceea, ruscuta se foloseste in tratamente prelungite sau interdigitalice, prezentand chiar unele avantaje prin faptul ca nu se acumuleaza in timp in organism si nu mareste presiunea sangelui.

   Fiind si un bun diuretic, tinctura de ruscuta se asociaza cu digitala atunci cand se urmareste obtinerea unei actiuni diuretice mai intense.

   In plus, ruscuta da rezultate bune si in afectiuni cardiace, aritmii cardiace, extrasistole de natura nervoasa, hipertensiune arteriala, tahicardii, tulburari neuro-vegetative, ascite hepatice, hidropizie (ciroza hidrica – boala cauzata de acumularea patologica de apa in cavitatile naturale ale corpului sau in tesuturi), pleurita (inflamatia membranei ce inveleste plamanii) si migrene.

Cum se foloseste planta Adonis autumnalis:

Tinctura de ruscuta – puneti 50 g planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Tineti timp de 15 zile, agitand des, dupa care strecurati. Se va lua cate 1 g de 3 ori pe zi (total 3 g pe zi).

Ceai de ruscuta 1 – se pune 1 lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute, iar ceaiul obtinut se poate consuma in cursul zilei dupa strecurare.

Ceai de ruscuta 2 – se pun 2 g de frunze la 100 g apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi, in bolile cardiace cu batai repezi, cu umflarea picioarelor si chiar oprirea urinei. Ceaiul acesta ajuta la intarirea inimii, rareste bataile inimii si este un puternic diuretic.

Atentionari si toxicitate

   Utilizarea preparatelor din ruscuta in bolile de inima se va face numai cu avizul medicului, in dozele recomandate de acesta, deoarece este vorba despre o planta otravitoare.

   Prin fierberea plantei toxicitatea dispare, insa prin uscare toxicitatea se pastreaza. Trebuie mentionat faptul ca daca se dapaseste doza recomandata (1 g o data si 3 g pe zi de planta uscata) pot surveni accidente nedorite, manifestate prin accelerarea batailor inimii. Aceasta este de fapt o actiune asemanatoare digitalicelor, dar, datorita faptului ca ruscuta se elimina rapid din organism, actiunea este mult mai fugace (trecatoare). La doze mai mari decat cele indicate apar greata, voma, diaree, fenomenele de aritmie si chiar oprirea inimii in diastola. In acest caz se intervine cu vomitive, purgative, carbune activ si analeptice cardiace.

   De retinut este si faptul ca, fiind o planta otravitoare, se vor spala bine mainile la terminarea lucrului cu preparatele de ruscuta.

   S-a constatat ca animalele care consuma planta manifesta sensibilitate toxica, constand din gastroenterita cu diaree rebela, poliurie, tulburari cardiovasculare exteriorizate prin puls accelerat si apoi incetinit, insuficienta cardiaca, mucoase palide, colaps, convulsii, depresie si moarte.

Autor: Dr. biochimist Eugen Giurgiu

Redactat de Dr. Frunza Alexandru

error: Conţinutul acestui site este proprietatea revistei Tratamente naturiste! Copierea parţială sau integrală este interzisă.